— Ah, da… era o prietenă veche. M-a vizitat scurt. Voiam să-ți fac o surpriză, de asta am ținut secret.
— Ce fel de surpriză?
— Am vrut să-ți arăt cum am transformat pivnița. Vreau să o transform într-un atelier pentru tine… pentru pictură. Știu că visai la asta…
Dar cuvintele lui sunau gol. Iar ochii… mințeau.
În dimineața următoare, cât el era plecat, am coborât în pivniță.
Printre cutii, era un raft nou cu haine feminine — și pe un scaun, o ceașcă de cafea încă caldă.
În acel moment, am știut: ceva nu era deloc în regulă cu Andrei. Iar adevărul, oricât de mult ar durea… urma să iasă la lumină.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
