Această poveste a început acum 9 ani, când aveam 50 de ani. Fiica mea cea mare, Lisa, se pregătea de nuntă la vârsta de 25 de ani. Fiica mea mai mică avea 15 ani la acea vreme. Le-am crescut singură după ce tatăl lor a murit devreme. După nuntă, i-am ajutat pe tinerii căsătoriți să cumpere un apartament. Cu toate acestea, o tragedie a lovit când soacra fiicei mele a murit, lăsându-l pe socrul ei, Georgy, să-și înece tristețea în alcool. În încercarea de a-l ajuta, eu și fiica mea am încercat să-l reabilităm pe Georgy. Cu timpul, am început chiar să o ajut pe partenera mea la treburile casnice.
Dragostea noastră reciprocă pentru nepoata noastră ne-a apropiat. Cu timpul, am dezvoltat o legătură tandră,
pe care fiica mea mai mică a observat-o și s-a bucurat pentru noi. Cu toate acestea, relația noastră în creștere a aruncat o umbră asupra căsniciei fiicei mele și a ginerelui său, care se destrama din cauza acuzațiilor de infidelitate și neglijență. În cele din urmă, despărțirea lor a fost dezordonată, iar fiecare parte a mers mai departe, nutrind încă resentimente.
Într-o zi, fiica mea a spus că relația mea cu Georgi este imorală și mi-a cerut să divorțez de el pentru decență. Între timp, Georgi s-a confruntat cu ultimatumuri similare din partea fiului său, care a amenințat că îl va renega dacă va continua să mă vadă. Copiii noștri, se părea,
“Erau gata să facă orice pentru a ne despărți, chiar privându-ne de bucuria de a comunica cu nepoata noastră. Heorhii s-au oferit să mă dea în judecată pentru dreptul de a-mi vedea nepotul, când eu doream o înțelegere pașnică.
Fiica mea mai mică m-a sprijinit, reproșându-i surorii sale mai mari îngustimea minții, dar în zadar. Înstrăinarea s-a intensificat atunci când Lisa a refuzat să participe la nunta surorii sale, distrugând armonia familiei. Acum mă confruntam cu o dilemă serioasă: ar trebui să renunț la dragostea mea nou descoperită pentru a-mi liniști fiica rănită sau ar trebui să-mi mențin propria fericire respingând cererile răzbunătoare ale copiilor nemulțumiți?
