Soacra mea a venit la noi acasă și a cerut să facă un duș pentru că la ea acasă s-a întrerupt apa. Am întâmpinat-o cu plăcere și am dus-o la baie, unde se putea împrospăta după lunga călătorie. Era o seară liniștită, iar eu și soția mea am decis să ne bucurăm de timpul petrecut împreună în timp ce soacra mea făcea duș.
Trecuseră doar câteva minute când, deodată, un țipăt sfâșietor a venit din baie. Soția mea și cu mine ne-am uitat unul la celălalt, iar inima mea s-a scufundat de surpriză. Ca de comun acord, ne-am repezit la ușa de la baie.
Zgomotul și panica dinăuntru erau atât de neobișnuite încât aproape că m-am lovit cu capul de tocul ușii. “Mamă, ce s-a întâmplat?”, a strigat soția mea, stând în fața ușii închise. “Un păianjen! Un păianjen!”, a răspuns soacra mea cu o voce tremurândă. “Un păianjen? În baia noastră?
A fost atât de neașteptat încât nu-mi venea să-mi cred urechilor. Am tăcut o clipă, încercând să înțeleg cum s-a putut întâmpla asta. “Ți-e frică de păianjeni?”, a întrebat soția mea, amestecând îngrijorarea și surprinderea.
“Da! Sunt groaznice!”, a strigat soacra mea, vocea ei răsunând în toată casa. Soția mea și cu mine am zâmbit. Chiar și într-o situație atât de jenantă, nu ne-am putut abține să nu râdem. “Bine, calmați-vă, vom rezolva această problemă”, a spus soția mea și m-am bucurat că a luat inițiativa. Am găsit un pahar și o bucată de hârtie și, cu grijă, fără a provoca un atac de panică, am scos păianjenul din cadă.
La scurt timp după aceea, soacra mea a ieșit din baie, încă cu puțină tensiune pe față. “Scuze pentru zgomot”, a spus ea, roșind. Ne-am petrecut restul serii la masă discutând despre acest moment de neuitat. Mai târziu, ori de câte ori ne gândeam la el, ne făcea mereu să zâmbim. Ne-am dat seama că poți găsi râsul și distracția în cele mai neașteptate situații și că momentele amuzante din viață îi dau o savoare aparte.
