Alexandru Mihailovici nu avea niciun plan pentru cea de-a 60-a aniversare a sa, nedorind să se gândească la faptul că a trăit atât de mult. I se părea că nu trăise încă și că totul era încă în fața lui. Mama sa murise cu mult timp în urmă, iar el era acum bunicul a patru nepoți.
Deși a primit felicitări la locul de muncă, copiii săi nu au promis să vină din cauza obligațiilor de serviciu și de familie. În acea zi, s-a dus dimineața la serviciu ca de obicei, iar colegii săi l-au surprins cu flori, cadouri și felicitări sincere.
Cu toate acestea, ceva l-a împiedicat să se bucure pe deplin de ocazie, poate pentru că copiii lui încă întârziau. De asemenea, soția sa părea indiferentă și nu a pregătit o cină festivă. Oleksandr a decis să se schimbe după serviciu și apoi să meargă la o cafenea pentru a sta cu un prieten.
În drum spre casă, a observat o mașină nouă parcată lângă casa vecinului său și s-a întrebat cui i-ar putea aparține, deoarece locuia singur. Casa era liniștită și nici măcar soția sa nu l-a salutat. Dar de îndată ce a deschis ușa, a fost copleșit să vadă întreaga sa familie extinsă. Toată lumea îl îmbrățișa și îi ura bun venit.
Fiicele sale, soții lor, toți cei patru nepoți și soția sa erau în cameră, cu cadouri în mână. Camera era frumos decorată, iar masa festivă era pusă. Nu-i venea să creadă cum reușise soția sa să pregătească totul într-un timp atât de scurt. Dar asta nu a fost tot.
Mai târziu în acea seară, membrii familiei l-au scos pe Oleksandr Mykhailovych în curte. Mașina care fusese parcată în fața casei vecinului său se afla acum în curte, legată cu o fundă. Copiii săi îi dăruiseră mașina visurilor sale, pe care și-o dorea de mult timp, dar nu și-o putea permite. Acum, înconjurat de cei dragi, Oleksandr se simțea cu adevărat fericit și recunoscător.
