Nu plănuisem să mă întorc acasă în timpul sărbătorilor pentru a nu cheltui bani inutil, dar fiul și fiica mea au insistat atât de mult încât am cedat. Și astfel, ieri am ajuns acasă – și încă nu mă pot calma: lacrimile îmi curg pe obraji. Am primit o asemenea surpriză… Timp de cinci ani am lucrat în Italia, economisind bani pentru a cumpăra o casă. Eu și copiii mei locuiam cu mama mea într-un apartament din capitală, dar când a murit, a trebuit să vindem casa și să împărțim banii între noi trei: mai am un frate și o soră.
Cu banii obținuți, am reușit să cumpărăm o casă într-un sat departe de oraș, dar tot a trebuit să câștigăm bani pentru a cumpăra un apartament nou. În acești cinci ani, m-am întors acasă doar de două ori. Am muncit din greu, economisind fiecare bănuț pentru copiii mei. Când am ajuns, copiii mei m-au dus la apartamentul fiicei mele mai mari din capitală. Nu am acordat prea multă atenție locuinței pentru că era închiriată și eram doar fericită să îmi văd copiii.
Cu toate acestea, în timpul cinei, fiul meu a pus cheile pe farfuria din fața mea. Nu înțelegeam ce se întâmplă, dar fiica mea mi-a explicat că apartamentul nu era închiriat: îmi aparținea.Am fost nedumerit, deoarece apartamentul era deja mobilat, iar eu cu siguranță nu trimisesem suficienți bani pentru un apartament cu două camere în capitală.
Apoi, fiul meu mi-a explicat că șeful său a decis recent să renunțe la apartamentul său și, când a auzit de dorința familiei lor, s-a oferit imediat să îl cumpere de la el. Copiii au contribuit cu economiile lor și au împărțit la jumătate ceea ce lipsea. Nu mă puteam opri din plâns: eu le trimiteam bani pentru zile de naștere și sărbători, iar ei economiseau până la ultimul bănuț pentru ca eu să mă pot întoarce din Italia cât mai curând posibil și să trăiesc o viață liniștită în țara mea natală… Cuvintele nu pot exprima cât de mult îi iubesc. Și cât de mândră sunt de ei…
