Am ieșit fericită din cabinetul ginecologului pentru că sunt însărcinată. La vârsta de patruzeci de ani, voi deveni mamă, ceea ce este o veste bună pentru mine. Fiica mea are șaptesprezece ani, în curând va fi adultă și mă va părăsi. În ultima vreme nu ne-am prea înțeles. Arina vrea să fie liberă, dar eu o protejez mereu. Nu-mi pot imagina ce ar face dacă n-aș ghida-o prin viață.
Trecând pe lângă magazine, am decis să intru și să mă uit la hainele de bebeluș. Îmi imaginam deja că țin un bebeluș în brațe. Voiam să îi ofer toate bogățiile acestei lumi. Când am intrat în apartament, am văzut adidașii unui bărbat pe pragul ușii. “Din dormitor venea un zgomot.” “Arina”, am strigat eu. Un minut mai târziu, un tip dezordonat a ieșit din cameră. M-a salutat fără ezitare și a părăsit apartamentul.
Am vrut să aflu cine era, așa că m-am dus în camera Arinei. “Poți să-mi explici cine era?”, am întrebat. “Oleg. El și cu mine suntem serioși. Nu vorbi cu mine. Dacă începi să-mi ții predici, va trebui să te ascult până dimineață. M-am gândit la viața mea. Am născut-o pe fiica mea de la un coleg de clasă. Am băut mult în timpul reuniunii. Nu mi-a promis nimic. Era un bărbat căsătorit care nu avea de gând să își părăsească soția. Am decis că nu-i voi spune nimic și că voi crește singură copilul.
Nici tatăl copilului nenăscut nu locuiește cu noi. De asemenea, s-a întâmplat din întâmplare. Dimineața, am auzit că fiica mea era în avion. M-am dus în același loc pentru același motiv. Mi-am dat seama că și ea era însărcinată. M-am dus în camera ei și i-am spus că știu totul. A început să plângă și a fugit la mine. “Mamă, nu spune nimănui.
Oleg va merge la închisoare, eu nu sunt adult. Nici eu nu i-am spus nimic. Peste o săptămână pleacă în armată, nu vreau să-l enervez.” – Nu-i nimic, vom crește noi copilul. Și eu aștept un copil. Vom fi bine, doar să nu plângi. Mi-am îmbrățișat fiica. Ea făcuse greșeala mea. Era însărcinată, dar nu voia să-i spună tatălui copilului.
