Când am ajuns la maternitate în seara cu contracții, soțul meu și cu mine așteptam al patrulea copil. Adică, la acel moment familia noastră era deja “nesperat de mare”. Al doilea și al treilea băiat al meu sunt gemeni, deși nici eu, nici soțul meu nu am avut gemeni în familia noastră.
Prin urmare, când am rămas însărcinată din nou, principala întrebare a familiei (cu puțin umor, desigur) a fost: “Și dacă sunt din nou gemeni?”. Bunicii noștri au fost foarte surprinși, iar noi a trebuit să-i ajutăm pe toți la început. Datorită ultrasunetelor, a fost posibil să aflăm dacă am fost gemeni sau nu la al doilea screening. Dar nu, al patrulea “ninja” mergea singur. În cele din urmă, totul sa terminat …
Am fost pus într-o cameră single plătită, pe care soțul meu și cu mine am plătit-o în avans. Câteva ore mai târziu, mi-au adus copilul să mă hrănească.
Câteva minute mai târziu, medicul șef a intrat în camera mea și a spus, cu o privire plictisită: “Avem o situație aici… O femeie de 18 ani a născut o fetiță în această dimineață, a scris o scrisoare de abandon, a chemat un taxi și a părăsit maternitatea. Abia putea să meargă după ce a născut, dar nu a vrut să mai stea nici un minut în spital. A avut accese de furie, așa că a trebuit să o lăsăm să plece.
– Și fata e atât de frumoasă, sănătoasă. Și tu, după cum știu, ți-ai dorit foarte mult gemeni… – Mă gândeam… Poate ai putea lua copilul? – Și vom scrie că ai născut… – Nu vreau să dau copilul la orfelinat.
Ce fel de viață este acolo pentru un copil? Lacrimi doar …. – Desigur, este ilegal, se poate trece prin procedura oficială de adopție, dar durează LUNI, și nu este un fapt că îl vor da înapoi. – Și în tot acest timp copilul va fi în adăpost. E păcat… Sinceră să fiu, am rămas uimită…
O cunoșteam bine pe directoarea centrului, Lyubov Stepanovna. Era o femeie drăguță, foarte amabilă. Am comunicat în afara zidurilor maternității. Probabil de aceea a apelat la mine cu o ofertă atât de “alunecoasă”
