În familia noastră, din generație în generație, procedăm astfel: dacă toată lumea se așează împreună la masă pentru prânz sau cină, punem pe masă borsch sau supă într-un bol imens și linguri pentru ca fiecare să mănânce cât dorește.
Pentru a preveni picurarea pe masă, se pune o lingură de pâine sub ea în timp ce o duci la gură. În mod similar, dacă este vorba de cartofi fierți sau prăjiți, de exemplu, îi punem într-o tigaie și întindem furculițe pentru toată lumea. Nu văd ce e rău în asta.
Fiecare membru al familiei își are propria sa farfurie. Dar nurorii noastre nu i-a plăcut la început, a început să pună farfurii separate pentru fiul nostru și pentru ea.
I-am făcut o remarcă, spunându-i că noi avem un mod diferit de a face lucrurile și, din moment ce a venit în casă, ar trebui să ne respecte obiceiurile și tradițiile.
Iar ea a încetat treptat să mai stea cu noi la masă, făcând ceva la ora la care toată lumea mănâncă sau pretinzând că este ocupată, spunând că lucrează (are un fel de job la distanță, lucrează de pe un calculator, stând în camera ei). Apoi iese, gătește ceva pentru ea și mănâncă pe furiș când nu este nimeni acasă.
Trec peste asta, pentru că, până la urmă, este soția fiului nostru. Deși nu sunt mulțumit de comportamentul ei. Mă mai gândesc: cum va fi când vor avea un copil? Îl va învăța ea pe copil să nu țină cont de mâncatul cu noi?
