Inna stătea pe o bancă, cu capul plecat și mâinile pe față. Era rănită și tristă. Iubitul ei însărcinat o părăsise. Brusc, mâinile unui copil i-au atins brațele. Înainte ca Inna să aibă ocazia să se uite la băiat cum trebuie, acesta și-a pus brațele în jurul gâtului ei și a strigat:
“Mami, unde ai fost? Tatăl copilului a alergat și a încercat să ia băiatul, dar acesta nu i-a dat drumul. Inna l-a îmbrățișat pe copil, l-a mângâiat, i-a spus cuvinte liniștitoare și afectuoase.
Tatăl stătea tăcut lângă ea. Copilul s-a calmat și a adormit în brațele fetei. “Soția mea a părăsit această lume acum doi ani. Lui Tema îi lipsește foarte mult mama lui. Dar, în același timp, nu va lăsa nicio femeie să se apropie de mine. Nu știu ce l-a atras la tine. Și de ce plângi? Inna, care nu se aștepta la așa ceva, i-a povestit soțului ei despre durerea ei: “Fii soția mea. Nu în zadar te-a ales Tema – a fost destinul. Copilul tău va deveni al meu. Eu sunt Stas.
Hai să ne ajutăm reciproc”, a spus el, auzind povestea. “Hai să încercăm”, a suspinat Inna. Anii au trecut. S-au îndrăgostit și au mai avut trei copii. Și acum este planificată o sărbătoare. O aniversare. O nuntă de aur. Au sărbătorit într-un restaurant. S-au adunat toți cei cinci copii ai lor, numeroși nepoți și rude.
Tema, primul copil al lui Stas și al Innei, acum Artem Stanislavovici, directorul băncii, s-a ridicat în picioare cu un pahar în mână și a cerut liniște. Îți amintești cum te-am găsit? Știam că nu tu m-ai adus pe lume. Dar ceva m-a împins spre tine. Cineva mi-a șoptit în urechi: “Du-te la ea. Ea este mama ta, nu te va abandona și nu te va lăsa singur”. Așa se face că eu mi-am ales mama.
Mulțumesc, mamă, și ție, tată, pentru dragoste, pentru afecțiune, pentru educație, pentru drumul spre viață. Voi sunteți cei mai buni! Este adevărat ce se spune: când Dumnezeu închide o ușă, El deschide alta. Trebuie doar să ai curajul să treci prin ea și să nu respingi mâna întinsă de ajutor.
